Istoria protecţiei mediului

În sens larg protecţia mediului a apărut odată cu apariţia omului modern. Începuturile se pot pune în perioada de după era glacială, când populaţia umană a început să crească. Acest lucru a dus la apariţia localităţilor, oraşelor, în preajma cărora au apărut păşunile şi terenurile agricole. Aceasta a cauzat transformarea vegetaţiei naturale. Mai târziu aceasta nu a mai fost de ajuns şi omul a început să transforme mediul său înconjurător prin activităţi de minerit, defrişarea pădurilor, construirea sistemelor de irigare. Odată cu creşterea oraşelor au crescut şi problemele de sănătate publică, ceea ce au uşurat răspândirea bolilor epidemice.

Această stare relativ stagnantă a fost întreruptă de revoluţia industrială, ceea ce a transformat radical nu numai natura, ci şi mediul înconjurător. majoritatea populaţiei a migrat spre oraşe datorită creşterii producţiei industriale. S-a început exploatarea surselor de cărbune şi folosirea lor pentru încălzire, funcţionarea maşinelor cu aburi. Datorită influenţei producţiei industriale s-a început poluarea apei, aerului şi solului, şi totodată au apărut primele probleme de sănătate publică.(ex. rahitism).

Agravarea problemelor au îndreptat atenţia unor oameni spre protecţia mediului. Prima mişcare pentru protecţia mediului a fost Clubul Roman, care a fost înfiinţat în 1968 de către economistul italian Aurelio Peccei. Antecedentul acestuia au fost insecticidele, în primul rând recunoaşterea efectelor dăunătoare a DDT-ului. Acesta este un drog care ajunge în organismul animalelor şi oamenilor prin plante, unde de se acumulează, şi duce la transformări anormale, împiedică reproducerea, iar în acumulându-se în organismul carnivorelor poate provoca moartea. Înfiinţarea clubului a fost facilitată şi de scandalul Contergan. Contegran a fost un calmant preparat pentru femeile gravide, datorită căreia mai mult de 10000 de copii sau născut cu diferite anomalităţi de dezvoltare (de multe ori cu lipsa de membrii) în Europa de Vest.

În 1969, la îndemnarea secretarului general al ONU, U. Thant, la Pris s-a organizat Conferinţa Biosferă, unde s-a stabilit prima dată la nivel internaţional faptul că problemele protecţiei mediului trebuiesc recunoscute şi trebuie să găsim rezolvare la aceste probleme precum şi faptul că aceste probleme afectează întreaga omenire.

Un rezultat primordial al eforturilor internaţionale pentru ocrotirea mediului a fost Conferinţa de la Stockholm (1972). Un rezultat semnificativ a acesteia au fost cele 26 de principii de bază, ceea ce a pus bazele protecţiei mediului modern. Au definit conceptul dezvoltării durabile, sau faptul că fiecare om are dreptul la un mediu sănătos şi curat. Din păcate elanul de început s-a diminuat odată ce naţiunile au observat faptul că măsurile luate pentru protejarea mediului de multe ori se ciocnesc cu interesele economice, şi în unele cazuri sunt foarte costisitoare.

În 1983 a apărut raportul Bruntland, care a văzut rezolvarea problemelor ocrotirii mediului în dezvoltarea durabilă. Anumite descoperiri ale anilor `80, cum ar fi formarea gaurei ozon sau unele catastrofe naturale majore, de exemplu Bhophal sau Cernobil, au dus la înfiinţarea a mai multor convenţii internaţionale pentru prevenirea emiterii de substanţe poluante (ex. Convenţia NOX, Convenţia VOX – se referă la emiterea substanţelor solvente).

În 1992 la Rio de Janeiro a avut loc Conferinţa de Protecţia şi Dezvoltarea Mediului al ONU. A avut următorul program:

- Agenda 21 (probleme pentru secolul XXI.)

- Documentul despre drepturile biosferei, Charta Pământului

- Păstrarea biodiversităţii

- Ocrotirea atmosferei

- Oprirea despăduririi pădurilor tropicale.

Conferinţa nu a fost eficientă datorită conflictelor de interese între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.

O dată semnificativă este 1997, anul Conferinţei de la Kyoto, a cărei rezultat a fost Protocolul de la Kyoto, ceea ce a conţinut deja date exacte despre emiterea de dioxid de carbon în interesul prevenirii schimbării climatice.

În 2002 Conferinţa Mondială de dezvoltare durabilă din Johannesburg s-a ocupat în primul rând cu dezvoltarea durabilă şi cu întrebările schimbării climatice, iar rezultatul a fost câteva declaraţii generale.

Summitul privind clima în 2009 din Copenhaga a fost un eşec clar din punctul de vedere a viitorului.

România doresc să participe activ în ocrotirea mediului natural, şi propun servirea intereselor protejării mediului natural al Pământului prin înfiinţarea unor instituţii şi organizaţii proprii.