În ultimele săptămâni, adulții s-au întrecut pe internet în argumente pro și contra violenței asupra copiilor. Ai citit, sunt convinsă, sute de definiții, lămuriri și nuanțe despre ce înseamnă pentru ei bătaia și ce e „bătăița”, palma la fund, trasul de ureche etc.

Chestiile astea n-ar trebui să te mire prea tare. Conform unui studiu realizat de Salvați Copiii în 2015, bătaia e soluția aplicată copiilor, în scop educativ, de 63% dintre familiile din România.

Ce n-am văzut zilele astea, în toată demența de pe internet, este și părerea tinerii pe tema asta. Confuză cum cineva nu s-a gândit să ceară și povestea victimelor, m-am dus la câteva licee din Bucuresti, „de centru” și „de cartier”, să văd ce cred tinerii despre bătaia primită de la părinți.

Timp de trei zile, am încercat să-i ascult, altfel decât o fac profii, pe elevii de la „Eminescu”, „Creangă”, „Viilor”, „Bolintineanu”, „Cerchez”, „Neculce”, „Hyperion”, „Media”, Școala Centrală și „Caragiale”.

ÎN ROMÂNIA, SE BATE CU CUREAUA, BICIUL SAU PAPUCUL

Unii dintre tineri și-au amintit în fața liceelor de niște întâmplări atât de violente, încât m-am simțit un regizor de filme horror în căutare de scenarii. „Tata mi-a dat o dată două curele peste fund. După ce m-a bătut, și-a cerut iertare și mi-a zis că dacă sunt curios în legătură cu ceva, ar trebui să-l întreb mai întâi pe el și apoi să experimentez. Mă jucam cu bricheta, ardeam scame și am dat din greșeală foc la covor”, mi-a povestit un elev de 18 ani, de la „Creangă”.

Un alt băiat, care a terminat anul trecut „Colegiul Media” mi-a spus că și-a luat-o „destul de regulat de la mama până pe la 13 ani, pentru învățătură, absențe, diverse prostii. Mi-o luam peste ceafă, peste cap, unde nimerea. Când eram mai mic, dădea cu cureaua, cu nuiaua, pe urmă cu palma. După, a încetat”.

Povestea care m-a șocat cel mai tare a fost cea a unei eleve de 16 ani de la „Cerchez”:

„O dată, mama m-a legat de pat, de mâini și de picioare cu o cârpă și mi-a dat cu biciul. Prima oară am crezut că e o glumă. Mă bătuse pentru că fusesem afară cu copiii și am spart un geam de la o mașină. Aveam 12 ani”.

Fata asta încă își mai ia bătaie de la mama ei, din cauza absențelor.

Un tip, de 17 ani, de la „Viilor, a încasat-o „muuuuult cu cureaua, mai ales pe spate. Mai mult mama, tata nu prea s-a băgat, decât acum, în ultimul timp. Cu taică-miu, în momentul ăsta, sunt în război. Nu-l suport. Dau în mine din diverse motive: pentru chiul, note mici, pentru că au aflat că fumez…”.

Nu e nevoie să fii nu știu ce sociolog, ca să deduci, chiar și din discuțiile astea, că bătaia în familie e democratică: atât tații, cât și mamele își bat copiii. Și că vremurile s-au schimbat, dar, iată, rezultatele de la școală sunt încă un motiv invocat des de părinți ca să-și snopească odraslele.

VIOLENȚA CHIAR E UN CERC VICIOS

Marea majoritate a elevilor cu care am vorbit sunt convinși că violența e un cerc vicios, că cine și-o ia când e mic, o să dea și el când o să fie mare. „Bătaia pe care au primit-o ai noștri de la părinții lor, când au fost mici, i-a afectat pe plan psihic. Mai departe, fac și ei același lucru cu copiii lor”. Chestia asta nu mi-a spus-o vreun specialist, ci un băiat de 15 ani de la Școala Centrală.

De fapt, răspunsurile tinerilor sunt cam aceleași. Cu toții își dau seama de niște adevăruri dureroase, fie că învață la licee de fițe, și provin din familii „bune”, fie că locuiesc prin periferiile Bucureștiului.

În plus, unii elevi cred că adulții își descarcă propriile frustrări pe ei, iar faptele copiilor sunt doar motive pentru a-și manifesta violența. „Părintele are o zi proastă la serviciu și își varsă nervii pe tine că ai luat un patru la matematică”, îmi zice un elev de 16 ani de la „Eminescu”.

Fata de la „Cerchez”, care încă își mai ia bătaie, deși are 16 ani, crede că mama ei are o plăcere masochistă de a-și exercita puterea. „Mama are o boală pe mine. Nu îmi vorbește frumos să mă educe, și-a făcut o plăcere să dea în mine”.

Dintre toți elevii cu care am vorbit, doar unul n-o condamnă pe mama lui, deși l-a bătut frecvent în copilărie:

„Ai mei erau divorțați, deci mama trebuia să țină locul pentru amândoi părinții. Sunt mulțumit de educația pe care mi-a dat-o, chiar și cu bătăi. E ca în agricultură, copilul mai trebuie și altoit, că altfel nu crește”.

Recitește declarația asta și ai să-nțelegi mai bine ce monstruozități naște violența asupra copiilor.

PALMA LA FUND ȘI URECHEALA NICI NU ÎNSEAMNĂ BĂTAIE, PENTRU UNII LICEENI

Însă, cu adevărat triste și șocante sunt răspunsurile tinerilor care mi-au spus categoric că nu i-au bătut părinții, doar ca să-mi povestească, câteva secunde mai târziu, că o palmă la fund sau o urecheală nu se pun la socoteală. Uite trei răspunsuri, din care poți deduce, indirect, ce înseamnă bătaie adevărată în familiile din România: cotonogeală.

Restul, ce e sub asta, poate chiar trece drept „educație parentală”.

„Bine, mama mă mai lua de ureche, dar asta e altceva, că eram și eu obraznic. Spărgeam un pahar, întârziam acasă, luam o notă proastă”.

un elev de la Liceul „Hyperion”

„La modul serios, nu m-au bătut niciodată. Doar așa, câte o palmă ușoară când le răspundeam, când eram mai obraznic”.

un alt elev, de 15 ani, de la Școala Centrală

„Odată am spălat-o pe mama pe dinți când dormea, cu o periuță de WC. Cred că aveam vreo trei ani, chiar mama mi-a povestit chestia asta, că acum am o relație foarte deschisă cu ea. Se trezise din somn și mi-a dat o palmă la fund. Când copiii sunt mici, trebuie să le mai dai câte o palmă la fund, într-un fel. Să-i aduci cumva pe un drum”.

o elevă de la „Eminescu”

COPIII CARE ȘI-AU LUAT BĂTAIE NU VORBESC CU PĂRINȚII DESPRE ASTA

Majoritatea copiilor care și-au luat bătaie nu au vorbit până acum cu ai lor despre asta, pentru că nu cred că are rost. Dacă părinții nu sunt deschiși la comunicare înainte să dea, nu sunt nici după, cred tinerii.

„Nu i-am zis niciodată să nu mai dea. Nu cred că ar fi funcționat în momentele alea de nervi. Iar mai târziu ce rost mai avea? Adică, pe bune, să-ți întrebi părintele de ce te-a bătut? Probabil că ar considera ca și cum l-ai lua la rost. Prefer să tac”, mi-a spus o elevă de la „Eminescu”.

Un elev care a absolvit Colegiul „Media” n-a adus niciodată subiectul ăsta în discuție, fiindcă își admiră mama. Spune că femeia s-a chinuit să-l crească, așa că i-a iertat ieșirile violente. „N-am vorbit cu mama niciodată despre asta, dar mi-am dat singur seama că o făcea spre binele meu, nu din răutate sau altceva. Ea lucra la bancă, iar tata îmi dădea pensie alimentară de 65 de lei pe lună”.

Ce e interesant la povestea acestui băiat, e că mama lui l-a bătut inclusiv din cauza notelor mici. Dovada că bătaia n-a avut efectul așteptat de ea e că băiatul nu și-a luat bacul din prima. Când va reuși să-și ia examenul, elevul a decis că ar vrea să studieze psihologia. Ca să exploreze ce e în mintea oamenilor. Ca să vezi.

CINE NU ȘI-A LUAT-O DELOC DE LA PĂRINȚI E TOTAL ÎMPOTRIVA BĂTĂII

Singura parte bună a plimbărilor mele prin liceele din București este că am dat și peste tineri care nu primiseră nici măcar o palmă de la părinți. Deci lucrurile pot merge și așa. Și mai interesant este faptul că, tocmai acești elevi sunt cei care se opun complet bătăii în familie.

E, poate, cea mai bună demonstrație a ideii că un copil crescut cu înțelegere, fără „Eu te-am făcut, eu te omor!”, poate ajunge un părinte care să nu-și bată copiii, după o zi mai proastă la birou.

O elevă de 16 ani de la Școala Centrală are o relație perfectă cu părinții. „Nu m-au bătut și nici nu m-au pedepsit. Părinții mei nu cred în așa ceva, nu li se pare normal. Pur și simplu îmi explicau, pentru că tot timpul i-am ascultat. Tot timpul încerc să ajung la un comun acord, sunt înțelegători”.

O altă elevă, de 14 ani, de la „Caragiale” a fost cel mult pedepsită și crede că a ajuns „un om OK. Nu mi-am luat bătaie niciodată, doar m-au pedepsit când aveam vreo șase ani, pentru că stăteam prea mult pe calculator. Mă jucam Barbie, de la două la șapte. Pedeapsa era că nu mă mai lăsau să stau la calculator timp de o săptămână”.

Și ca să-nțelegi cât de importante sunt poveștile astea optimiste, am să închei seria de mărturii cu una de la celălalt pol, a unei fete de 16 ani. După ce a fost bătută ani buni de mama ei, tânăra a decis să facă la fel și să se răzbune: „Am început să ripostez la mișcările ei, s-o împing. Să-i vorbesc urât când îmi vorbește frumos. Pentru că știu că toanele ei dulci țin maximum o zi. În ultimul timp, s-a mai schimbat, pentru că vede că începe să mă piardă și nu vrea”.

CE SPUNE PSIHOLOGUL: CEL BĂTUT TREBUIE SĂ REACȚIONEZE

Am vrut să aflu mai multe despre substratul social și cultural care duce la astfel de răspunsuri, precum cele pe care le-ai citit mai sus. Așa că am vorbit cu profesorul Daniel David, directorul Departamentului de Psihologie Clinică si Psihoterapie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca și autorul volumului Psihologia poporului român,publicat în 2015.

Psihologul crede că, în România, încă este la putere „sistemul psihocultural colectivist”, care consideră copiii „nu atât ca persoane autonome (și deci a căror autonomie trebuie stimulată încă din primii ani), ci ca o «proprietate» a familiei, aceștia având datoria de a exprima nevoile și interesele familiei/colectivului, înainte celor pe care le-ar avea ei”.

„Concentrarea puterii îi pune pe copii în poziția de subordonare puternică față de părinți. În acest cadru colectivist și de concentrare a puterii, reglarea comportamentului se face adesea prin pedepse, nu prin recompense. Adolescentul care este bătut ar trebuie să aibă o discuție sinceră cu părinții, pentru a le arăta că nu mai este dispus să accepte acest stil de disciplinare. Se poate adresa întâi părintelui mai deschis. Iar, când îi sunt puse la risc integritatea fizică și psihică, ar trebuie să se adreseze altor persoane care pot să-l ajute, inclusiv autorităților. De multe ori, adolescenții percep bine profilul de educație general din țară, dar ajung să-l considere normă, așa că se gândesc că nu are niciun sens să-l mai provoace. Există cercetări care arată că, dacă ai fost educat mai ales prin pedeapsă, ai tendința de a educa la fel și de a deveni chiar mai agresiv”, mi-a explicat Daniel David.