Interacţiunea dintre om şi mediul natural

Dezvoltarea societăţii umane, creşterea constantă a activităţii umane de influenţare a naturii, transformarea ecosistemelor naturale, întinderea noilor ecosisteme au făcut necesar regândirea noţiunii de mediu înconjurător.

Pe lângă ecosistemele naturale şi ecosistemele antropogene fac parte din mediul înconjurător.

Omul nu se situează „în afara mediului” lui, ci se integrează în acesta. Este eronat acea percepţie conform căreia omul, supunându-se intereselor sale, poate influenţa mediul de dinafară.

Omul trebuie să cunoască elementele componente ale mediului: într-o anumită măsură şi în anumite condiţii le poate folosi. Omul trebuie să cunoască graniţa intervenţiei în mediu, precum şi gradul influenţei ingerinţei sale negative care este încă suportabil pentru mediu.

Omul până acum a cauzat în mediul lui înconjurător transformări cu o profunzime şi rapiditate de măsură necunoscută, ceea ce au exercitat o influenţă asupra habitatelor naturale. Capacitatea de adaptare a unor habitate a fost deja depăşită de aceste transformări.

Ca rezultat al activităţilor umane au apărut o mulţime de factori de deteriorare a mediului.

a) Transformarea ecosistemelor naturale în ecosisteme antropogene este factorul semnificativ a deteriorării mediului.

Prin concentrarea sistemului trofic a biocenozelor şi diminuarea capacităţii de autoreglare ecosistemele antropogene nu pot persista fără inserţia constantă a omului.

b) A exercitat o influenţă negativă exploatarea exagerată a bogăţiilor de subsol, a pădurilor, păşunilor, solului, florei şi faunei. Folosirea combustibililor fosili a dus la diminuarea bogăţiilor subsolului şi a rezervelor de pădure, la distrugerea păşunilor şi a solului, la extinderea deşerturilor şi la dispariţia multor specii naturale.

c) A provocat şi poate provoca o tulburare a echilibrului plantarea accidentală sau intenţională a unor specii în zone unde acestea nu au trăit până acum (ex. filoxera, gândacul colorato, melcul rabana). Datorită lipsei dăunătorilor naturali (paraziţi, prădători) care au ţinut sub control acestea, speciile plantate s-au proliferat extrem de tare, au acoperit spaţii întinse, au distrus plantaţii şi păduri.

d) Reorganizarea la scară mare a teritoriilor, aşa cum sunt lucrările miniere la suprafaţă, lucrările hidrotehnice (baraje, canale, sisteme de irigare, etc.) duc la distrugerea ecosistemelor naturale şi antropogene.

e) Poluaţii înseamnă ajungerea în ecosisteme a materiilor, substanţelor poluante generate mai ales de activităţile umane (mai ales activităţi industriale, agricole, de transport).

Deşeurile cauzează transformări profunde în mediu, ceea ce ating fiecare categorie trofică, iar efectul lor se resimte la nivelul de organizare a fiecărei materie.

Efectul poluării se resimte luni şi ani întregi; se extinde în aer, apă, sol timp de zeci, sute şi mii de ani.

Pericolul poluării devine mai complicat prin faptul că, creşte concentraţia materiilor poluante în vieţuitoarele care se află la culmea piramidei alimentare. Aşa se poate că în unele specii de păsări de lângă ape am măsurat o concentraţie de poluare cu o sută de mii mai mare decât în apa din zona respectivă.

Suferă şi factorii abiotici. Se transformă în natură circuitele biochimice. De exemplu pesticidele alcătuiesc procese noi de circuit, ceea ce conduc la consecinţe grave pentru viaţa pământeană de astăzi şi în viitor.

Efectul poluării pe organismul viu

Poluarea afectează direct sau indirect fiecare dintre categorii trofice. Efectul negativ a materiilor poluante se manifestă la nivel de individ, populaţie, biocenoză şi biosferă.

Producătorii sunt influenţaţi de ploi acide, pesticide, petrol, etc.

Ploile acide cauzează „moartea pădurilor”, distrugând frunzele şi rădăcinile. Pesticidele diminuează fotosinteza, deteriorând ţesutul frunzelor. Petrolul diminuează fotosinteza fitoplanctonului.

Consumatorii, inclusiv omul, sunt afectate de toate materiile poluante. Ploile acide exercită efect atât asupra vieţuitoarele acvatice (distrugerea lacurilor), cât şi asupra celor care trăiesc în sol. Smogul afectează cel mai mult aparatul respiratoriu. Pesticidele din aer, apă şi sol duc la distrugere în masă a vieţuitoarelor. Acestea ajung direct (prin aer, apă) sau indirect la om prin alimentele vegetale sau animale, în care acestea se acumulează. pesticidele cauzează poluări şi mutaţii grave. Fertilizatorii chimici ajungând prin sol în apa potabilă degradează calitatea acestuia, cauzând câteodată îmbolnăviri. Petrolul ajuns la suprafaţa apei împiedică respiraţia animalelor, strică gustul animalelor acvatice consumabile. Materiile organice din apă provenite din gospodării, ferme de animale, facilităţile industriale duc la înflorirea apei, ceea ce conduce la lipsă de oxigen şi dispariţia animalelor acvatice.

Poluarea radioactivă ameninţă viaţa pământeană.

Bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasachi au soldat cu sute de mii de victime. Asemenea cele peste 20 de accidente ale centrelor nucleare au cauzat iradieri, soldate moarte şi boli (cancer, în special cancer de sânge); copii s-au născut cu malformaţii.

Poluarea apei, aerului, solului cu diferite microorganisme, parazite monocelulare, vierme conduce la creşterea numărului îmbolnăvirilor cu hepatită virală, poliomielită, dizenterie, febră tifoidă, tuberculoză şi altele.

Ploile acide, pesticidele, fertilizatorii chimici, prafurile metalice toxice care ajung în sol sau în sedimentul din apă au un efect şi asupra epuizatorilor lor.