Temperamentul si personalitatea copilului

Temperamentul reprezinta un set de caracteristici innascute, ce hotarasc modul in care copilul abordeaza lumea din jur.Personalitatea este determinata de interactiunea intre trasaturile temperamentale si influenta mediului inconjurator.

Numeroase studii au dovedit faptul ca trasaturile de temperament raman aceleasi pana la maturitate si de-a lungul vietii, iar pentru parintii care ignora firea naturala a copilului cresterea si educarea celui mic devine o lupta permanenta. Parintii intelepti invata sa-si cunoasca copilul si astfel pot anticipa reactiile sale isi adapteaza stilul de crestere individualitatii unice ale copilului lor.

Trasaturile de temperament nu pot fi caracterizate ca “bune” sau “rele”, insa influenteaza adaptarea copilului la mediul scolar, in jurul celorlalti copii, sau chiar acasa, precum si modul in care va fi privit si judecat de profesori sau colegi. Reactia celor din jur la comportamentul copilului va decide si perceptia copilului asupra propriei persoane.

Pentru a fi un bun parinte trebuie sa cunosti caracteristicile temperamentale ale copilului tau si sa i le explici si lui, fara a-l judeca. Asta il va ajuta pe el sa fie mai atent la comportament si sa aiba incredere in sine, iar pe tine te va scuti de frustrari, deoarece vei stii la ce sa te astepti de la cel mic si nu vei lupta cu “morile de vant”. Cu alte cuvinte, trebuie sa colaborezi cu firea naturala a copilului si sa nu i te impotrivesti.

Trasaturi de temperament
•  Nivel de activitate: activ, energic sau tacut, energie scazuta.
Masoara cantitatea de energie fizica evidenta in activitatea si comportamentul zilnic al copilului. Bebelusii activi se misca tot timpul si sunt dificili atunci cand li se schimba scutecul, iar la polul opus, bebelusii sunt linistiti si se multumesc sa priveasca. Copiii foarte activi isi pot utiliza energia pentru a practica sporturi interesante sau activitati incitante pentru ei. Acesti copiii au nevoie permanent de lucruri care sa-i mentina activi si interesati, care sa-i ajute sa-si descarce energia. Parintii trebuie sa inteleaga ca unui astfel de copil ii este imposibil sa stea linistit atunci cand vor ei si este bine sa fie pregatiti in astfel de situatii. Cautati sa aveti la indemana cateva jocuri care sa-l tina ocupat in tacere, atunci cand trebuie sa stea cuminte.

•  Distragerea: poate distras cu usurinta sau se concentreaza foarte bine.
Distragerea masoara concentrarea si atentia pe care un copil o acorda unei activitati de care nu este interesat in mod special, precum si facilitatea cu care stimulii externi intervin in comportamentul sau.
Nivelul ridicat de distragere este util atunci cand doresti sa distragi atentia copilului de la un comportament nedorit, insa poate afecta in mod negativ capacitatea de a face temele pentru scoala. Distragerea nu este opusul persistentei: un copil care poate fi distras cu usurinta poate in schimb sa fie persistent in reluarea si continuarea activitatii intrerupte.
Un copil usor de distras este atent la tot ce il inconjoara si poate fi distras si de propriile ganduri si vise. La polul opus, copiii se pot concentra o perioada indelungata, fara intrerupere.
Parintii unui copil care poate fi distras cu usurinta trebuie sa fie siguri ca cel mic a inteles mesajul transmis – cel mai bine este sa-i spui ce doresti privindu-l in ochi si sa enumeri cerintele pe rand, nu toate odata, asigurandu-te ca au fost respectate.

•  Intensitatea emotiilor.
Cum reactioneaza cel mic la lucrurile si evenimentele din jur, in special cele minore, sau atunci cand il supara ceva? Are o reactie dramatica si galagioasa sau dimpotriva, este rezervat, linistit si mai degraba ganditor? De obicei o reactie exagerata a copilului atrage dupa sine si o reactie exagerata a parintelui, insa astfel situatia poate escalada si mai departe. Oricat de dificil ar fi, parintii trebuie sa reactioneze cu calm, pentru a oferi celui mic un model de comportament. Va prezentam o tehnica pentru a face fata situatiilor in care riscati sa va enervati de fata cu copilul. Urmati pasii:
- Opriti orice activitate si mai intai incercati sa va estompati propriile emotii, pentru a-l putea ajuta pe copil.
- Distantati-va de cel mic – dati-l cuiva sa-l tina in brate sau puneti-l intr-un loc sigur, sau chiar parasiti camera – daca copilul este mai mare.
- Reorganizati-va gandurile. Asteptati un moment, pentru a putea evalua situatia cu claritate.
- Reluati activitatea cu mintea limpede.
La polul opus, si copiii care nu sunt reactivi pot fi dificili. Acestia se bosumfla si nu spun ce au, se exprima cu dificultate; este greu sa stii ce se intampla cu ei. Parintii acestor copii trebuie sa aiba rabdare pentru a-i aborda cu blandete si a-i face sa vorbeasca fara a avea o atitudine intruziva.

•  Ritmicitatea sau regularitatea biologica: regulat, previzibil, sau neregulat, imprevizibil.
Cat de usor puteti prevedea momentele in care copilului i se face somn sau foame, ori vrea sa mearga la toaleta? Ritmul biologic devine foarte evident in primii doi ani de viata – unii copii au un program regulat de masa si somn, in timp ce altii prezinta un tipar mai complicat. Copilul cu ritmicitate previzibila este fericit atunci cand i se respecta programul de somn, mancare sau joaca, in schimb nu se adapteaza bine la schimbari. Copiilor cu un ritm neregulat li se face brusc foame sau somn, chiar la momente inoportune. Parintii trebuie sa pregatiti sa indeplineasca aceste cerinte, indiferent daca familia se afla acasa sau in calatorie.

•  Pragul senzorial sau sensibilitatea.
Aceasta trasatura de temperament masoara nivelul de sensibilitate la stimulii fizici – lumini si sunete puternice, cusaturile si etichetele hainelor, schimbari de temperatura, gustul alimentelor, durere, etc. Pentru un copil foarte sensibil din acest punct de vedere este normal sa se planga mai des si sa fie mofturos, iar parintii il pot linisti cu usurinta, daca ii fac pe plac. In schimb, cu copiii care au o sensibilitate scazuta, parintii trebuie sa fie atenti pentru a nu lasa neobservat ceva care le-ar putea afecta sanatatea, dar care pe copil aparent nu-l deranjeaza.

•  Abordarea situatiilor: apropiere, impulsiv sau indepartare, ezitant.
Abordarea situatiilor se refera la modalitatea in care copilul reactioneaza la lucrurile, situatiile si persoanele noi in viata sa: le accepta si se apropie cu usurinta de acestea, sau este precaut si are nevoie de mai mult timp pentru a se obisnui?
Copiii din prima categorie dau dovada de aptitudini sociale innascute, insa pot f caracterizati si de nestatornicie. In acest caz parintii trebuie sa-l invete sa fie perseverent. In cel de-al doilea caz, copiii sunt categorisiti ca fiind timizi sau rusinosi. Aceste “etichete” nu sunt benefice pentru psihicul sau; mai degraba spuneti-i ca este rezervat sau chibzuit. Invatati sa apreciati calitatile copilului si aveti rabdare cu el. Parerea voastra ca parinte se va reflecta in imaginea pe care copilul o are despre sine.

•  Adaptabilitatea la situatii noi: adaptabil, flexibil sau inadaptabil, rigid.
Cum se adapteaza copilul tau la schimbari? Un copil flexibil le poate face parintilor viata mai usoara, in schimb risca sa se aventureze in situatii periculoase sau sa nu fie consecvent la scoala si la insarcinarile de acasa. Parintii acestui copil trebuie sa-i aduca aminte permanent ce are de facut, sau mai bine sa-i afiseze la indemana un program in scris.
Un copil care se adapteaza mai greu poate fi dificil, insa va fi mai putin predispus sa riste. Acest copil se simte cel mai bine atunci cand stie dinainte la ce sa se astepte – acest lucru il face sa se simta mai relaxat si mai confortabil in mediul sau. Astfel, in loc sa-i spuneti brusc ca va trebui sa faca un anumit lucru, mai bine avertizati-l inainte, chiar de mai multe ori, din timp in timp. In acest mod evitati reactiile exagerate.

•  Perseverenta sau intervalul de atentie.
Aceasta trasatura de temperament se refera la capacitatea copilului de a continua o activitate, in pofida obstacolelor intalnite. Un copil persistent continua sa caute rezolvarea jocului, chiar daca este dificil, poate astepta sa i se faca pe plac, fara a deveni frustrat si nerabdator. Copilul poate fi considerat incapatanat, caracteristica ce poate fi pozitiva, dar si negativa. Decat sa ii impuna sa faca ceva si sa riste un refuz, parintii trebuie sa abordeze alte strategii pentru a-l convinge. Mai degraba ii ofera o alternativa, sau ii ofera optiunea de a-si spune parerea.
Un copil cu o perseverenta scazuta isi pierde repede rabdarea, se descurajeaza in calea obstacolelor, devine iritat daca este intrerupt si are nevoie de incurajari pentru a reusi. Partea buna pentru parinti este ca acest tip de copil este mai predispus sa faca ce i se spune.

•  Starea de spirit: optimist, pozitiv sau pesimist, negativ.
Care este starea generala de spirit a copilului: buna sau proasta, rade tot timpul sau este plangacios, vede partea buna sau partea proasta a lucrurilor? Un copil prea optimist trebuie sa fie ghidat cu blandete de parinti, pentru a sti cand este necesar sa aiba o atitudine mai serioasa. Parintii copiilor negativisti trebuie sa le ofere multa atentie si dragoste, sa le aminteasca permanent sa gaseasca lucrurile bune la viata, sa le ofere jucarii amuzante si sa-i incurajeze sa-si faca prieteni optimisti.

Tipuri temperamentale
Trasaturile de temperament enumerate mai sus au fost combinate pentru a formatrei tipuri temperamentale de baza si se estimeaza ca aproximativ 65 % dintre copii se incadreaza in una dintre cele trei tipologii. In general, o trasatura este dominanta si celelalte trasaturi temperamentale sunt prezente intr-un anumit nivel de intensitate.

•  Copilul flexibil si facil este in general calm si fericit, are un program regulat de mancare si somn, nu se supara usor. Aproximativ 40 % dintre copii se pot incadra in aceasta categorie. Parintii acestui copil trebuie sa rezerve timp special pentru a discuta nemultumirile celui mic, deoarece acesta nu va avea initiativa in acest sens.

•  Copilul dificil sau activ face deseori mofturi, nu are un program regulat de mese si somn, se teme de oameni sau situatii noi, este deranjat cu usurinta de zgomote si are reactii intense. Aproximativ 10 % dintre copii se pot incadra in aceasta categorie. Parintii acestui copil trebuie sa le canalizeze energia si frustrarile in activitati interesante, sa le ofere libertatea de alegere si sa pregateasca din timp schimbarile.

•  Copilul precaut, care are nevoie de timp pentru a se adapta, este inactiv si mofturos, are o atitudine ezitanta in fata situatiilor noi, insa, daca este lasat in voie, adopta o atitudine mai pozitiva. Aproximativ 15 % dintre copii se pot incadra in aceasta categorie. Parintii acestui copil trebuie sa ii ofere o rutina placuta, sa se tina de cuvant si sa le dea timp pentru a se adapta la situatiile noi.

Capacitatea copilului de a avea un comportament acceptabil in societate este determinat in mare parte de adultii din viata lor, cu care se identifica si care pot avea un raspuns pozitiv sau negativ fata de comportamentul celui mic. Prin comportamentul lor, parintii pot ghida firea naturala a copilului:

• Constientizati temperamentul copilului si respectati-i felul sau unic de a fi – nu-l comparati cu ceilalti copii si nu incercati sa-i schimbari caracteristicile temperamentale fundamentale. De asemenea constientizati propriul temperamentsi ajustati-va raspunsurile naturale atunci cand acestea vin in contradictie cu cele ale copilului.
• Comunicarea este esentiala: explicati-i copilului deciziile luate si motivele din spatele acestora, ascultati-i punctul de vedere si incurajati-l sa gasiti solutii impreuna.
• Impuneti limite pentru a-l ajuta pe copil sa se controleze. Respectati-l opiniile, insa pastrati limitele cu fermitate.
• Fi-ti un bun model pentru copil - acesta invata prin imitatie.