Stresul la adolescenti

Fiul tau adolescent se comporta si mai ciudat decat ar fi explicabil pentru varsta sa? Fiica ta adolescenta s-a incuiat in camera ei si refuza sa vorbeasca cu tine, fara niciun motiv aparent? Explicatia poate sa treaca dincolo de dezechilibrele si excesele normale ale provocarilor vietii de adolescent: copilul tau poate da semne de stres.

Incidența stresului în cazul adolescenților nu depășește cazul vârstei adulte…

…până la urmă, indiferent de vârstă, putem fi supuși unor presiuni dificile atât în viața profesională cât și în cea personală. Așadar adolescenții nu sunt scutiți, din păcate, de acest flagel al lumii contemporane. Ceea ce particularizează stresul la adolescenți sunt formele sale specifice de manifestare. Dacă adulții reușesc, de cele mai multe ori, să gestioneze situațiile stresante și mai ales reacția lor la acestea datorită experienței de viață, a maturității, la adolescenți, acest lucru nu se întâmplă. Adolescenții nu și-au rodat încă mecanismele de adaptare la lumea adultă, nu stăpânesc tehnicile de gestionare a stresului așa cum o poate face un adult. În plus, vârsta lor este prin excelență una a revoltei, a teribilismului și a fluctuațiilor, dublate de o adevărată furtună hormonală care determină un comportament de multe ori irațional pentru ceilalți și de neînțeles nici măcar pentru ei înșiși, de multe ori. Confruntarea cu factorul stres suprapusă acestei perioade definitorii pentru formarea lor este una problematică. Rolul părinților, la fel ca și în multe alte cazuri legate de problemele adolescenților, este să reușească să le ofere acestora sprijinul de care au nevoie, cu diplomație și înțelegere.

Există mulți factori care pot declanșa stresul la adolescenti

Un examen greu care se apropie la școală, dificultăți în asimilarea materiei școlare, probleme de integrare într-un grup, dorința de a fi popular / de e evita etichetări inadecvate, probleme sentimentale, insatisfacția cu privire la aspectul fizic, hărțuire în lumea reală sau online, relația cu familia, schimbarea mediului de viață (schimbarea școlii sau a domiciliului), abuzul fizic sau emoțional, divorțul părinților, moartea unor persoane dragi. Unii dintre factori sunt extremi de gravi, putând avea consecințe dintre cele mai rele, alții sunt mai degrabă subiectivi. Însă, oricare ar fi ei, din moment ce au creat în sufletul adolescentului sentimentele de angoasă pe care le implică stresul, ele merită atenția și sprijinul total al părintelui.

Nu întotdeauna acești factori sunt mărturisiți părinților. Dacă relația cu copilul a fost mereu deschisă iar adolescentului i s-a imprimat exercițiul comunicării, părintele poate afla direct despre probeleme care îl macină. Aceasta este situația ideală, pentru că părintele are șansa de a interveni la timp și de a găsi o soluție de atenuare a efectelor stresului și de eliminare a cauzei acestuia. Însă lucrurile nu stau mereu așa. Din jenă, din experiența unei relații mai reci și mai puțin propice confesiunilor, din teamă chiar, adolescentul poate să nu se confeseze părintelui. Acesta poate fi atent însă la schimbările din comportamentul adolescentului, care pot fi indiciul existenței unor factori de stres.

Care ar fi semnele de stres pe care le putem identifica la copilul nostru adolescent?

- Pierderea apetitului sau, din contră, apetit exagerat. Tulburările de alimentație pot ascunde afecțiuni serioase cărora adolescenții le cad pradă (bulimia, anorexia).

- O diminuare bruscă a performanțelor pe  care adolescentul le obținea fie în mediul școlar, fie în competiții sportive.

- O schimbare de atitudine caracterizată prin închidere în sine. Un adolescent care devine brusc excesiv de interiorizat, care nu mai socializează cu cercul său de prieteni, care refuză comunicarea cu părinții se confruntă cu o problemă pentru care are nevoie de ajutor.

- Caracter schimbător. Deși adolescenții sunt prin excelență capricioși, iritabili și schimbători, atunci cînd dispoziția acestora se schimbă brusc, când se îmbufnează mult prea ușor și își scot „țepii” cu sau fără motiv, s-ar impune o discuție sinceră.

- Durerile. Stresul poate cauza dureri aparent inexplicabile, în special de cap, de piept, de stomac, crampe musculare.

- Dificultăți de concentrare, pesimism.

- Oboseală excesivă și inexplicabilă.

- Refuzul de a merge la școală sau la activități care îi făceau plăcere.

Care ar putea să fie reacția ta, ca părinte, când adolescentul manifestă aceste simptome de stres sau altele, la fel de neplăcute?

- Acceptă situația. Recunoaște faptul că stresul nu este un fenomen specific lumii adulte, ci un pericol care nu discriminează în funcție de vârstă. Nu minimaliza traumele pe care le simte fiul tău sau fiica ta doar pentru că tu, la vârsta maturității tale, consideri că motivele sunt ridicole. O tunsoare nereușită poate să-ți pară acum un moft; la 15 ani, aceeași tunsoare poate fi pretext de neacceptare și ridiculizare. Lucrurile sunt cu atât mai grave în cazul factorilor de stres obiectivi, cum ar fi, de exemplu, o situație conflictuală în familie. Acceptă că un astfel de mediu îi afectează în primul rând pe adolescenți. Acceptarea este atitudinea de la care poate porni sprijinul valoros.

- Fii diplomat. Factorii stresanți pot ține de situații extrem de sensibile pentru adolescenți. Nu insista cu întrebările daca vezi că nu obții un răspuns direct. Lasă-i timp, respectă-i intimitatea. Asigură-l, în schimb, că ești acolo, lângă el, o prezență tăcută, gata să-i oferi sprijinul atunci când va fi pregătit să ți-l accepte.

- Oferă-i un cămin plin de căldură, care să-i fie garanția siguranței. Înconjoară-l cu afecțiune reținută, dar constantă. Evită factorii stresanți care pot să-i amplifice angoasa – certuri în familie, violență verbală.

- Ascultă fără să critici. Dacă s-a hotărât, în sfârșit, să se destăinuie, abține-te de la a-l judeca, indiferent cât de reprobabil ți s-ar putea părea comportamentul său. Încercați să găsiți împreună soluții constructive pentru rezolvarea situațiilor, în loc să analizați acum motivele care au dus la respectivul impas provocator de stres.

- Încurajează activitățile sportive ale adolescentului. Sportul este un excelent remediu împotriva stresului și a depresiei, îi asigură o stare fizică și psihică bună iar sportul practicat în echipă îi consolidează, de asemenea, abilitățile de relaționare în grup.

- Vorbește cu adolescentul despre stres. Asigură-te că înțelege legătura dintre situațiile stresante și diversele reacții pe care le provoacă. Fă-l să recunoasă aceste simptome și să reușească, prin conștientizarea lor, să le reducă impactul asupra vieții sale și a celor din jurul său.

- Dacă semnele de stres nu dispar, sau dacă se accentuează, este momentul să apelați la un sprijin profesionist. Convinge-l să participe la ședințe de terapie, explică-i cum îl pot ajuta acestea să depășească angoasele cu care se confruntă.

Dacă nouă, adulților, ne este greu uneori să depășim situațiile stresante din viața noastră, acest lucru este cu atât mai dificil de făcut de către un adolescent. Ajută-l să iasă din impasul problemelor pe care le presupune viața de adolescent, cu răbdare și tact.