Activitatea si odihna la elevi

Regimul de activitate si odihna are un rol deosebit pentru functionarea normala a aparatelor si sistemelor organismului.
Activitatea rational organizata si indrumata isi pune amprenta pe toate procesele fiziologice care concureaza la dezvoltarea armonioasa a organismului. Pentru dezvoltarea intelectuala, activitatile mintale specifice elevilor de clasa a XII-a (memorare, anvatare, calcul, abstractizare, rezolvarea unor sarcini de lucru etc.) reprezinta principalul factor de stimulare. Nu mai putin insemnat este rolul activitatii si modelarea personalitatii elevului. Conditiile favorabile in care el isi desfasoara activitatea duc la formarea acelor trasaturi pozitive care il definesc pe elevul deschis, sigur pe el, dornic de a cunoaste si de a se afirma.
Activitatea sistematica in cadrul scolii, indrumata dupa criteriile stiintifice ale pedagogiei, dau elevului sentimentul disciplinei, al datoriei de a contribui la efortul colectiv al clasei, al autoexigentei si al dorintei de a se perfectiona continuu, de a obtine rezultate mereu mai bune in activitatea sa scolara.
Timpul pe care elevul il petrece in scoala, incadrat in orarul scolar, este reglementat astfel incat sa nu-i pretinda un efort neadecvat varstei. S-a constatat ca pofta cea mai potrivita pentru activitatea de clasa este dimineata.

Urmarind oscilatiile fiziologice ale capacitatii de lucru la elevi, comparativ, in cele doua jumatati ale zilei, s-a demonstrat ca exista doua momente de activitate optima: intre orele 10-11 si intre orele 16-18. Perioada de capacitate de munca mai redusa se inregistreaza la orele 7-8 dimineata, la orele 13-14 si la orele 19-20. Iata de ce disciplinele mai grele ar trebui introduse in orar in mijlocul programului iar la inceputul si sfarsitul zilei ar trebui introduse disciplinele cu un grad mai redus de dificultate.

Si in ceea ce priveste configuratia curbei de efort a elevilor in decursul unei saptamani exista oscilatii care se caracterizeaza printr-o capacitate de munca mai redusa la inceputul saptamanii (ziua de lucru) precum si la sfarsitul ei (sambata) si un randament maxim la mijlocul saptamanii. Disciplinele care reclama un efort mai sustinut din partea elevilor trebuie plasate in orar tinand seama de aceste oscilatii. Ziua de luni constituie un moment de readaptare dupa odihna de duminica iar sambata se instaleaza fenomene de oboseala fiziologica, datorita efortului intelectual si fizic din timpul saptamanii.
O scurtare cat de mica din durata de somn poate avea urmari nefavorabile, in primul rand asupra unei functionari a sistemului nervos.
Mecanismul de producere a oboselii constituie obiectul unor controverse. Ipoteza acumularii uneia sau mai multor substante fatigante nu a putut fi confirmata nici an cazul oboselii fizice nici al celei neuro-psihice.
Recuperarea vizeaza atat reducerea starii de oboseala, cat si restabilirea performantelor. Ea se obtine in cazul oboselii fizice prin pauze repetate, de scurta durata, sau printr-o pauza unica prelungita. In cazul oboselii nervoase, se poate realiza indepartarea rapida a acesteia fie prin inlocuirea activitatii fatigante cu o alta forma de activitate, fie prin schimbarea mediului sau a starii afective respective. Pentru recuperarea capacitatii de munca exista:
▪ repaosul rational
▪ odihna activa
▪ relaxarea

Repaosul rational
Dupa perioada de invatare elevul are nevoie de odihna si de un anumit numar de ore de somn. Durata acestora, care formeaza repaosul pasiv, depinde de conditiile de invatare, de termperamentul individual, de curba de efort. Perioada de repaos de la mijlocul zilei, scurtele pauze si programul de invatare sunt forme de refacere a capacitatii de munca. Acestea au rolul de a impiedica acumularea oboselii si a contribui la cresterea eficientei invatarii.
Odihna activa
Cercetarile antreprinse de unii fiziologi au dus la concluzia, aparent paradoxala, ca odihna cea mai eficace nu consta din inactivitate, respectiv din incetinirea oricarui efort, ci din schimbarea unei activitati cu alta, deci din odihna activa, cu conditia ca activitatea intercalata sa fie mai usoara, mai distractiva si sa puna in repaos functiile exercitate in timpul activitatii.
Oboseala acumulata in timpul programului de invatare pentru examene va fi mai usor invinsa prin practicarea unui sport, lectura unei carti bune, vizionarea unui spectacol, eseuri in arta plastica, decat printr-o inactivitate totala.
Relaxarea – se bazeaza in principiu, pe concentrarea atentiei asupra musculaturii, a carei deconectare se obtine prin exercitii progresive.
Metodele de relaxare au fost utilizate la inceput pentru tratamentul unor boli neuropsihice, dar treptat ele au devenit tot mai mult mijloace de deconectare psihica si fizica. S-a constatat ca odihna activa este mai eficienta cand urmeaza unei perioade de relaxare.