Cum poti ajuta copiii expusi la trauma

Modalitatile in care adultii pot sustine copiii si adolescentii sunt:

Sa se raporteze la nevoile prezente si cerute ale copiilor si adolescentilor.
In astfel de situatii traumatice colective, sentimentul de siguranta este primul afectat. In acest sens, adultii au datoria de a crea un climat de siguranta pentru copii si adolescenti, mai ales in spatiile publice, de a fi prezenti fizic si efectiv in viata copiilor, de a insoti nevoile fundamentale sanatoase ale acestora de relationare, joaca, invatare, explorare. Adultii au menirea de a organiza spatiul destinat desfasurarii acestor nevoi prin momente de relationare, de comunicare, de joaca, relaxare, de invatare sub toate formele.
Sa ia in considerare cu responsabilitate dinamica experientei si procesului traumatic si sa anticipeze interventiile specifice fiecarei etape, intr-un mod informat si adecvat
Trauma colectiva la care am participat cu totii este traita in modul nostru personal, unic. Aceasta traire ne invita ca adulti responsabili pentru copiii si adolescentii nostri la constientizarea dinamicii experientei traumatice si necesitatea interventiei specifice fiecarei etape a procesului traumatic.
Astfel, adultii sa inteleaga si sa trateze aceasta perioada de soc, post-expozitorie, cu toata responsabilitatea. Stim ca acum instaurarea unui sentiment de siguranta este fundamentala, ca inundarea senzoriala si emotionala este foarte prezenta si ca sentimentele de empatie, compasiune si solidaritate sunt necesare si ajuta in stimularea vindecarii. Si ca este natural si sanatos sa ne continuam viata in prezenta durerii si a suferintei! Este fundamental important sa respectam suferinta emotionala!
Va urma o perioada de negare, necesara supravietuirii si trairii cu durerea. Se poate ca si copiii si adolescentii sa nege cele intamplate, sa minimalizeze evenimentul, spunand ca lor nu li se poate intampla, sa fie revoltati pe tot si toate, pe parinti, pe profesori, pe scoala sau pe altii, furia traita ca nerespectarea a regulilor in mediul familial sau scolar. Sau dimpotriva sa uite cu repeziciune cele intamplate! Important aici este sa acceptam aceste trăiri si sa se evite discutiile prelungite pe astfel de comentarii. Sa evitam dezbaterile, discutiile in contradictoriu, stabilirea concluziilor definitorii, a invatamintelor – acestea isi au locul mai tarziu, dupa trecerea prin toate etapele suferintei.

Pentru unii, urmatoarea faza, perioada de invazie, va veni aproape pe nesimtite sau cu putere, sau va veni dintr-o data, in momente neasteptate. Acum pot aparea simptome si manifestari:

fiziologice – senzatii sau dureri corporale, somn agitat, plans usor si aparent nejustificat etc.
emotionale – temeri, frici de diverse tipuri, sentimente de a fi mai mici si mai vulnerabili, nevoia de a fi in contact fizic cu parintele sau prietenii sau jucariile preferate, iritabilitate, nemultumire, furie etc.
cognitive – dificultati de concentrare, imagini puternic incarcate emotional vazute la TV sau imaginate de ei care nu le dau pace, vise si cosmaruri, dificultati de intelegere a mesajelor, dificultati la lectii sau la ore etc.
comportamentale – cer mai multa atentie, protectie, pot spune mai des si aparent nejustificat „nu stiu” sau “nu pot”, se pot intoarcc la comportamente specifice varstelor mai mici, agitatie, pot vorbi putin sau prea mult, tendinta de a se juca mai mult sau chiar agresiv, tendinte agresive mai accentuate, refuzul de a face anumite activitati sau chiar in unele cazuri de a refuza sa manance, sa doarma, sa se joace etc.

Adultii sunt cei care au datoria de a fi cei mai fini observatori ai copiilor si adolescentilor, pentru a semnala modalitati sanatoase si colaborative de interventie pentru fiecare in parte. De regula, reglajul acestora se face natural, din mers, si simtomele si manifestarile se reduc pana la disparitie.

Insa, in cazul in care acestea dureaza, mai mult de 1-2 luni, adultii din preajma copiiilor si adolescentilor au responsabilitatea de a cere asistare psihologica de specialitate.

Este datoria noastra, a tuturor, de a sustine si ajuta intr-un mod sanatos si asumat copiii si adolescentii!