Calatoriile si sanatatea

Calatoriile reprezinta un important fenomen socio-economic in continua dezvoltare. Calatoriile catre tropice inregistreaza o crestere medie anuala de 5 – 10 %. Calatorul isi deschide spiritul si “iese din cercul prejudecatilor tarii sale”, asa cum spunea Montesquieu. In tara noastra, calatoriile in strainatate sunt inca o experienta turistica limitata dar cu un potential de dezvoltare considerabil.

Medicina calatorului reprezinta un domeniu multidisciplinar in expansiune, care vizeaza nu numai prevenirea sau tratarea bolilor tropicale, ci un ansamblu de patologii ce pot sa apara sau pot fi agravate in cursul calatoriilor.
Estimand incidenta problemelor de sanatate la 100.000 de calatori la tropice Steffen, (Travel Medecine 2, Atlanta 1991) a constatat ca :

• 1 calator din 2 are o problema de sanatate;
• 1 calator din 3 prezinta un episod de diaree;
• profilaxia paludismului este foarte importanta in ciuda riscului aparent mic;
• holera si febra tifoida au o importanta minora;
• problemele legate de hepatita acuta virala si bolile transmise sexual trebuie avute in vedere mai ales la persoanele cu comportament sexual la risc;
• accidentele pot cauza neplaceri, mai ales in tarile tropicale.

Calatoriile si bolile cronice

Scopul unei consultatii inainte de plecarea intr-o calatorie nu este de a crea angoase cu privire la riscurile potentiale ale unui voiaj, ci de a evalua aptitudinea de a calatori, de a oferi elementele necesare unei profilaxii corecte (vaccinari, chimioprofilaxia malariei etc.), explicarea si prescrierea unor tratamente pentru diareea calatorului, plagi cutanate etc., oferirea unor reguli de conduita prin a caror aplicare sa se reduca riscul de boala.
Decat sa pleci intr-o calatorie crezand ca ti se vor intampla toate lucrurile teribile (boli, accidente, intoxicatii etc.), mai bine stai acasa. Pe de alta parte riscul evenimentelor nedorite (apreciat ca produs al ignorantei si hazardului) este considerabil mai mic pentru o persoana informata.

Calatoria in avion

Presiunea atmosferica in cursul zborurilor la 10.000 – 12.000 m este identica cu cea de la altitudinea de 155 – 2400 m si provoaca o scadere a presiunii partiale a oxigenului si o expansiune a gazelor (legea Boyle Mariotte : presiune x volum = constant). Exista deci doua grupuri de afectiuni carora li se contraindica zborurile la altitudine mare :

• afectiuni medicale influentate de hipoxie :
  • afectiuni respiratorii cu dispnee de repaos sau dispnee severa de efort: bronhospasm, bronsita cronica si emfizem cu restrictie importanta a functiilor respiratorii etc.;
  • anemie severa (8g%);
  • instabilitate cardiaca : angor instabil, decompensare cardiaca manifesta, status post – infarct acut de miocard (2 – 4 saptamani);
  • HTA (hipertensiune arteriala) instabila;
  • status post AVC (accident vascular cerebral) 2 saptamani.
• afectiuni medicale influentate de modificarea de presiune atmosferica :
  • interventiile chirurgicale recente pe urechea medie contraindica zborurile timp de 1 luna. Otita medie, sinuzita, rinofaringita sunt contraindicatii relative (risc de otita si de sinuzita barotraumatica), daca nu se poate garanta o aerare suficienta a urechii medii, prin folosirea unui decongestionant;
  • chirurgia abdominala recenta sau laparoscopia necesita respectarea unui interval minim de 10 zile;
  • chirurgia toracica recenta necesita un interval de 3 saptamani pana la autorizarea unui zbor;
  • pneumotoraxul (este indicat sa se astepte un interval de cel putin 10 zile dupa vindecare;
  • fractura de craniu, punctie lombara recenta;
  • scufundarile la peste 9 m sunt interzise 24 h inainte de zbor (risc de accidente prin decompresiune);
  • rinita trebuie tratata cu decongestionante din preziua zborului.
• alte afectiuni ce necesita precautii particulare :
  • la pacientii cu colostomie sau ileostomie, expansiunea gazelor intestinale poate provoca meteorism; pacientii vor fi atenti la schimbarea pungii inainte de plecare si vor avea asupra lor pungi si pansamente suplimentare;
  • subiectii cu afectiuni psihiatrice trebuie sa fie insotiti;
  • in timpul sarcinii zborurile internationale nu mai sunt autorizate dupa 35 de saptamani de sarcina, iar cele interne dupa 36 de saptamani. Calatoriile cu avionul nu sunt autorizate pana in ziua 7 dupa nastere;
  • nou-nascutii nu pot calatori cu avionul decat dupa 48 de ore de viata, iar problemele legate de riscul de otita barotraumatica pot fi evitate prin folosirea biberonului in timpul decolarii si al aterizarii;
  • prezenta unor boli infectioase, in special cele transmise prin picaturi Flugge, constituie o contraindicatie a zborurilor;
  • ulcerul gastric complicat cu hemoragie recenta (3 saptamani) constituie, de asemenea, o contraindicatie;
  • persoanele cu risc de flebotromboza trebuie sa se ridice regulat, sa faca daca este cazul cateva exercitii pentru gambe, sa poarte colanti elastici, iar la indicatia specialistului se poate apela la o profilaxie medicamentoasa (acid acetic salicilic cu heparina 5000 u la 12 ore, inceputa cu 1 – 2 zile inainte de plecare);
  • controlul pe aeroporturile din majoritatea tarilor se face cu aparate la care intensitatea campului electromagnetic folosit nu este nociva pentru pacemaker, fiind totusi preferabil sa se semnaleze prezenta stimulatorului cardiac;
  • higrotermia scazuta din avion creste pierderile termice prin evaporare, antrenand un risc crescut de uscare a mucoaselor sau de deshidratare la varstnici, de unde rezulta necesitatea de a consuma lichide, evitand bauturi gazoase.

Un caz special : Diabetul

Tratamentul diabetului se face pe baza unor scheme terapeutice cu un orar strict. Adaptarea acestei scheme nu este necesara cand calatoria se face spre nord sau spre sud, dar este necesara cand voiajul unui diabetic insulino – dependent depaseste 6 fusuri orare. Tratamentul cu antidiabetice orale nu necesita adaptarea posologiei. O hiperglicemie este preferabila unei hipoglicemii secundare cresterii dozei de antidiabetic.
Un voiaj inseamna pentru diabetic schimbarea obiceiurilor alimentare, variatii de eforturi fizice si de utilizare a timpului asa ca pacientul trebuie sa se “inarmeze” cu rezerve suficiente de medicamente, ace, seringi si in timpul zborului de biscuiti, fructe uscate.